O zi interesanta, ca sa spun asa... Inceputul a fost bun, chiar si continuarea a fost buna, dar intre timp s-au intamplat multe.Persoanele de pe strada mi s-au parut din nou triste si invinse, cu capul lor etern plecat, cu privirea lipita de pamant, cu spatele incovoiat cu fetele prinse intr-un inchis ciclu al imobilitatii...(e uimitor cum se uita la pamant...aproape s-ar ruga lui sa-i consoleze;fiind prinsi in singura lor speranta ei nici nu mai observa altceva;o privire mai rugatoare decat...pur si simplu ei devin pamant)Parca totul s-a terminat pentru ei si nu mai au alta speranta decat o sansa ca pamantul sa-i inghita...
Nu poti nici macar indrazni sa-i faci sa se uite la tine si sa le spui:-Omule, trezeste-te!-de frica ca nu cumva sa pari un nebun, sau sa risti cel putin o injuratura.
Pacat, suntem ceea ce suntem, si ne e frica sa ne ridicam, desi nu ar trebui. E dreptul nostru, nu?
Nu e asa de important ce mi s-a intamplat mie...e pur subiectiv.Va cer doar sa mergeti pe strada si sa va uitati la lume cum trece, uitati-va in ochii lor goi si incercati sa-i treziti, sau cel putin sa-i faceti sa zambeasca.Nu va costa nimic, ba poate chiar castigati un prieten.
Sa ne trezim! Imnul nostru cred ca il stim cu totii, pacat ca ii stim doar cuvintele, si nu intelesul.Pacat..
Desain Kaos Distro
Acum 8 ani


