Ochii il ardeau de timp.
Statea in camera lui intins pe spate pe canapea.Cu o ora inainte isi propuse sa doarma.Acum nu s-a ales decat cu o minte incarcata si cu o usturime in ochi ce nu il lasa nici sa clipeasca.
Stand asa, nu-l mai deranja nici ca ii era cald, nici ca ii era foame sau sete...nu-i mai pasa de nimic si vroia sa se stinga intre cei patru pereti din jurul sau.
Intr-un fel, vroia sa planga...doar pentru pacea de dupa.
.....il cuprinse un vartej launtric.Parca cineva incerca sa-i sparga, cu pumnii goi, pieptul de dinauntru...
